din Tadeusz Kantor -- Niech sczezna artysci (Sa moara artistii)

Gratie unui mesaj à bon escient, m-am lasat asta seara ghidat de Maestrul, in negativele suprapuse ale memoriei... amintirile semitransparente stivuite, de la cele mai vechi, cel mai jos, la cele mai noi, cel mai sus... privind la cea noua, prin transparenta se intrezaresc si cele de dedesubt... du coup, avem o superpozitie à tout moment...
Catafalcul, autorul, tortura lagarului, sapca si calul, copilaria in drezina... simultan, repetate cu tuse de metamorfoza... Abstract si corporeal ca o icoana...

O scurta stare muzicala din drezina copilariei, alaturi de generalii sepcii... doua negative deci... si vag un al treilea, in dreapta... De unde sapca tocmai deasupra drezinei ?



Chiar am experimentat la un moment dat mai demult supepozitia expunerilor pe negativ foto... Si as spune, cam asa vine la privire... Un capitel botanomorf in plina padure...