Ati simtit vreodata ca, dupa ce v-ati indarjit sa parcurgeti o etapa (suit un munte, ajuns cu greu undeva etc), va treziti cocotati acolo intrebandu-va "and now, what?", ca parca totul va trece prin palme ca nisipul ?
Si o data acolo, simteam cum devin nisip iar palmele ciur... si-mi scap... De ce acolo? Ce e acolo? De ce eu? Ce e eu?
Cat de onesta e certitudinea? Socul tremurului nesigur e o stare sau o impresie de care tentam sa fugim ? Merita anestezia ?
Pe mine aceasta piesa induiosatoare, despre o mama ce-si vede fetita crescand in zbor, ma poarta catre intrebarile acelea...
1 comentarii:
eu imi puneam intrebarea: and now, why? :)
Trimiteți un comentariu