joi, 21 octombrie 2010

Georges Moustaki -- Natalia

Si continui cu o chitara a aceluiasi :

6 comentarii:

Ema spunea...

ma duce cu gandul la pasarile de deasupra apei; azi imi imaginam cum ar fi sa cobor din tramvai la statia mea si acolo sa fie pustiu doar o intindere nesfarsita de apa gri metalica si o pasarela alba pe ea sub nori la fel de gri dar sacadati de fasii de lumina filtrata ca se strecoara printre nori

vlad popic spunea...

lumina ce se strecoara e parca alburie, laptoasa... iar apa luceste marunt, ca niste mici ochiuri scanteietoare... la orizont, o usoara ceata parca reflecta de jur imprejur imacularea pasarelei... pe care pasii nici nu se aud... ei mangaie bruma fina ca o textura... un moment de oprire, respiratie tinuta... doar lumina canta pe ochiuri

Ema spunea...

tramvaiul meu a plecat... iar de-aici unde? pe pasarela in cerc la infinit; asa se va sfarsi, mergand in cerc pe albul imaculat...intr-o infinitate de gri; dar daca as sari, oare tragand aer mult as putea inspira pasari, as prinde aripile lor si atunci as pluti doar putin deasupra apei pt a-mi simti pentru prima oara picioarele amortite in mersul vietii

vlad popic spunea...

eu m-as lasa scurs in apa, dand tot aerul afara... doar fiinta-mi imbratisata in valuri... care poate-n atingerea lor mi-ar dezmorti aripile incremenite in vesmantul vietii... sau poate m-ar inghiti... si as ramane dansant acvatic cu delfinii... singur, specie diferita, cu cuvinte fara ecou, fara relief... o mare de graiuri ucise inainte sa se vrea... si m-as uita...
sau poate nu, poate aripile s-ar dezmorti si atunci as incerca sa ma avant catre lumina alburie... sa nu mai vad nici pasarela, nici apa, ci doar norii, jos... iar deasupra s-ar topi vesmantul, sufletul ar iesi, as deveni nor, alunecand inapoi...

Ema spunea...

un cer gri de suflete asteptand izbavirea si o apa agitata de fiinte mute in deznadejde; se apropie furtuna... haosul care va amesteca totul si poate ca va naste o noua fire; ecouri vor strabate mii de tone de apa pana-n luciul gri iar cerul se va umple in culori infinite

vlad popic spunea...

iar noua fire va creste... tasnind din crusta vechilor genuni aer apa... albia vechii firi va scrasni din toate incheieturile si va ceda incet sub ecouri... culorile purificatoare vor inunda sufletele ciuntite, cautande... gri-ul va fi demult disparut... sufletele se vor privi pentru prima data fara ceata... mangaiate in culori vor vibra din toata fiinta "sunt !"

Trimiteți un comentariu